Workaholism-ul
Cele mai importante aspecte ale vietii unui individ sunt viata profesionala si viata familiala. Acestea fac parte din sursa care ofera satisfactie si care intareste stima de sine a individului. In mod normal familia si viata personala ar trebuie sa fie pe primul loc, dar in ultima vreme lucrurile au inceput sa se schimbe din cauza nevoii de apreciere si din cauza nevoii de bani. Bineinteles ca cele doua sunt strans legate una de cealalta. Daca ai bani ai cu ce sa iti sustii stima de sine pentru ca iti poti procura tot ceea ce iti doresti, iti poti satisface multe pofte si in acelasi timp le poti satisface si pe cele ale familiei tale.
Daca in trecut atentia era indreptata cu precadere asupra familiei in prezent atentia este indreptata asupra activitatii de munca. Aceasta atentie si orientare a atentiei a dus treptat la aparitia termenului de workaholism sau binecunoscuta dependenta de munca. Workaholismul este descris mai pe scurt de o nevoie incontrolabila de a munci, este descrisa ca o relatie aproape patologica intre om si munca prestata. Ea “ofera” individului “cadouri” precum modificarea starilor interne, modificarea comportamentului, o sanatate precara, pierderea controlului asupra propriei vieti si sa nu uitam de pierderea interesului fata de socializare.
La nivel general, workaholismul intra in categoria adictiilor. Totusi trebuie sa tinem cont de faptul ca nu toti cei care muncesc mult fac parte din aceasta categorie. Unele studii au aratat ca deosebirea intre workaholici si non-workaholici sta nu in cantitatea de ore dedicate muncii ci in atitudinea oamenilor fata de munca. Workaholic-ul este cel care manifesta un “devotament excesiv fata de munca”, nu isi poate lua timp liber, nu isi poate diversifica activitatile.
O alta caracteristica a acestui fenomen este implicarea emotionala in munca, capacitatea de a controla activitatile, de a le echilibra precum si efectele ce se manifesta in viata personala si sociala a omului. Uneori nu excesul conduce la dezechilibru ci ruperea echilibrului, adica incetarea oricarei activitati care ii face placere individului in favoarea activitatilor de munca. De exemplu: unii indivizi lucreaza 50 de ore pe saptamana si se pot simti extenuati, pot claca pentru ca limita lor este mult mai joasa, altii pot sa atinga echilibrul si performanta lucrand 70-80 de ore pe saptamana fara probleme.
Etapele evolutiei workaholismului:
1. – debutul – individul isi cauta activitati care sa aiba lagatura cu munca, se gandeste la ea ori lucreaza mai multe ore decat este necesar;
2. – in a doua etapa se pot observa deja tulburari in viata personala, mai precis relatia cu familia incepe sa fie neglijata sau chiar evitata in mod voit;
3. – din cauza investirii emotionale foarte mari in munca, consumul energetic creste considerabil si duce la: tulburarea echilibrului personal si familial, apare stresul, acele persoane devin frustrate fara a avea un motiv clar si incep sa prezinte probleme de sanatate;
4. – in ultimul stadiu de evolutie apar tulburari de natura somatica: dureri de cap; ulcer; hipertensiune; sau pot aparea diverse tipuri de adictii cum ar fi de alcool, medicamente sau droguri.
Pornind de la aceste aspecte ceea ce va pot sugera este sa faceti o scurta analiza a modului in care interactionati cu activitatile de munca: ce va face sa va simtiti echilibrati, ce va mentine intr-o stare de bine si sa incercati sa obtineti acele lucruri. In cazul in care remarcati unele din trasaturile specifice workaholic-ului cred ca cel mai indicat ar fi sa faceti o reevaluare a vietii voastre si sa observati unde trebuie sa faceti modificari.
Comentarii (1)
-
ionoi | 19-12-2010
E clar... angajatorii de top ar prefera doar candidati de genul asta.. care inainte de angajare nu par, dar in timp se dovedesc a fi adevarati workaholici.
Si de fapt ar trebui concediati toti non-workaholiciii..
Adauga comentariu
Articole şi ştiri Jobee
Firme evaluate (aleator)
Top Firme (ultimele 3 luni)
Căutare rapidă
Ultimele comentarii
Contul tău
Publicitate
Vă recomandăm
