Concurenţa neloiala şi trădarea la serviciu

01 Octombrie 2011  |  V: 4396  |   |  Autor: lavinia.visan@jobee.ro


Concurenţa este definită de către DEXonline ca fiind luptă între două sau mai multe persoane (state, organizaţii) care urmăresc acelaşi avantaj sau acelaşi rezultat; concurs; întrecere; competiţie.

În economie, ea reprezintă un raport între doi sau mai mulţi producători, comercianţi etc. care luptă pentru acapararea pieţei, a clientelei în vederea obţinerii unui profit maxim.

Numai că ştim că această concurenţă poate fi loială/ legală, dezirabilă, dar şi neloială/ nelegală, indezirabilă.

Dacă prima este benefică, deoarece ne forţează să ieşim din apatie, să fim din ce în ce mai buni, să încercăm a sări peste o ştachetă ridicată din ce în ce mai sus, a doua ne mână într-un război lung şi istovitor.

Când ne angajăm, ne aşteptăm să găsim o atmosferă plăcută, să existe spiritul de echipă, loialitatea, diplomaţia....laptele şi mierea găsim la magazin. Fierea, de multe ori la locul de muncă. Motivul: suntem oameni şi unici în felul nostru.

Păstrând nota personală pe care o folosesc deseori, o să vă prezint ultimii mei 3 ani de muncă.
Îmi place să lucrez într-un mediu competitiv, mă obligă să evoluez. Asta găsisem în acea instituţie. Numai că, ceva s-a schimbat în timp. Un coleg posibil să fii văzut în mine un pericol pentru poziţia sa, sau poate nu i-a plăcut felul în care mă implicam şi poate îmi depăşeam atribuţiile, făcând şi lucruri ce poate erau de datoria lui... Nu ştiu. Eu doar am vrut binele instituţiei, punând pe ultimul loc avantajul personal.

Problema e că acum 3 ani, a început „să mă sape”. Orice făceam, mă boicota. Informaţia nu mai circula normal, ci trunchiat sau deloc. Realizările mele erau minimalizate, dar ce a fost mai grav, a încercat eliminirea mea (a se citi = dat afară) din organizaţie. Aici a avut sprijinul directorului, o persoană care nu m-a agreat (aşa cum nu agrea pe mulţi, pe care i-a eliminat treptat).

La fiecare palmă am întors şi celălalt obraz. Poate pentru că ştiam că se înjosesc astfel, dar mai ales că atunci când trebuia să iau atitudine, m-am oprit şi am evaluat situaţia. Boicotul era clar, nu exista fair play, nici concurenţă loială, ci doar un război meschin. Armele mele erau diferite de cele ale colegului. Aveam şi eu cîteva atuuri, dar nu cred că puteam totuşi câştiga. Doar prelungeam agonia. Iar dacă totuşi câştigam, de fapt pierdeam. Nu aveam un director care să mă aprecieze, nu mai era un loc în care să simt că muncesc cu drag. Rămâneau decât urme, răni. Atunci am realizat că nu am pentru ce lupta. Şi am ştiut că orice şut în fund, e un pas înainte. Am învăţat astfel cum să nu cad în groapa ce mi se pregătea cu sârg.

Colegii, prietenii, familia, toţi m-au catalogat ca fiind lipsită de personalitate dacă mă las călcată în picioare, că „mor cu dreptatea în mână”, că nu e drept şi au vrut ei să ia atitudine în locul meu.
Au fost trei ani lungi, trişti, în care m-am conformat, în care am uitat că ceea ce fac îşi are folosul său, în care aprecierea a venit din afara acelei instituţii. Dar tot atunci mi-am dat seama că dacă îmi voi pierde cheful de muncă, zâmbetul şi mă voi transforma în ceea ce am detestat mereu („o acritură”), ei vor învinge cu adevărat.

Şi nu am cedat mental. Iar viaţa a aranjat lucrurile în favoarea mea.
De o lună lucrez într-o altă instituţie, mult mai bine poziţionată. Nu-mi fac iluzii că aici nu există cineva pregătit să înjunghie pe la spate, dar ştiu ce am de făcut, sunt călită.

Colegul a căzut în propria groapă în final, împins fiind de o colegă la care nu se gândise nicio clipă ca fiind o concurentă reală pentru poziţia sa. Şi mă regretă. Şi regretă că nu este ca mine. Şi regretă că şi-a pierdut 3 ani într-un război fără rost, fără sens, concurând neloial cu o persoană ce nu a vrut decât să facă o echipă împreună. (fără resentimente, am discutat acum câteva zile).

Aşa am procedat eu, asta e povestea mea.

Dar povestea voastră? Cum a fost de partea celui care a ţinut lopata sau în faţa gropii săpată de neloialitatea unui coleg?
 

Autor: lavinia.visan@jobee.ro
Tags: loc de munca, serviciu, job. tradare, concurenta neloiala


Comentarii (2)

  1. nikos | 07-10-2011

    De peste zece ani lucrez in domeniul pazei...mereu am dorit sa ma implic in problemele celorlati sai ajut ,iar treaba sa mearga bine.In ultimi ani am fost coordonatorul pazei la o companie privata ,pentru a ajunge la o echipa omogena care sa raspunde exigentelor mele,am schimbat zeci de angajati pana cand intr un sfarsit am gasit oameni care sa se incadreze oarecum in profilul profesional dorit de mine.In tot acest timp m am lovit de nenumaratele probleme aparute intr o companie .vis a vis de investitiile ce privesc securitatea si siguranta patrimoniului,fiindu mi foarte greu sa supravietuiesc unei mentalitati ruginite venita din partea factorilor de decizie din companie.In urma cu trei sau patru ani...am facilitat angajarea unui tanar care sa suplineasca volumul de munca de la punctul de control al intrarii in fabrica respectiva.L am initiat pasa cu pas in tainele acestei meserii ..spunandu i mereu sa fie corect ..,sa nu devina oportunist ,si sa nu mearga in audiente la conducere fara sa aibe motive seriose si doar strict in interes de serviciu.I am spus ca in lipsa mea trebuie sa fie sever dar corect ,sa nu anticipeze fara sa analizeze anumite situatii ivite in serviciu.Pana aici Toate bune..,omul sa comformat ,invatand din mers toto ce trebuia invatat.datorita situatie financiare nu tocmai bune din firma...am incercat ca in perioada verii sa obtin de la sef o dergorare la concediu cu o posibila prelungire ptr a resusii sa suplimentez oarecum partea financiara lucrand in strainatate.Totul a fost ok sa zicem...Anul acesta insa am avut supriza la intoarcere sa constat ca baiatul meu,mana mea dreapta devenise stanga...,ma tradase la modul mizerabil ..scornind tot felul de povesti ..fara nici o baza reala...luandu si ca aliat un director general cu mare influentza la seful companiei.Iata cum fara nici cea mai mica remuscare am fost pus pe liber ..iar motivul invocat..a fost,, Nicule am micsorat organigrama .si am blocat postul" etc etc etc..Povestea mea este simpla si plina de invataminte .ce folos ca am fost un credincios caine de paza?...nici unul..,am ramas fara munca la 48 de ani.

  2. Lavinia | 20-10-2011

    Unii spun ca asta e mersul firii. Unii inving, altii pierd.
    Este greu si imi pare rau. Stiu ca la 48 de ani sansele de a fi angajat sunt mici. Nici statul nu mai sustine firmele care fac acest lucru.
    Iar in privinta tanarului...este perfect legal, dar este imoral. Si exact asta e problema cu concurenta. Din pacate, probleme etice raman doar pt cei care au constiinta. Restul e doar o strategie a firmei.
    Sa-ti dau sfaturi si imbarbatari? Iti folosesc la ceva?
    Priveste totul ca pe un sut ce te motiveaza sa faci un pas inainte. Fa-ti o firma de paza. Doar cunosti domeniul. Nu trebuie sa te pui cu cei mari din domeniu. Mergi pe obiective clare si posibile/ aplicabile/ de atins.
    Uita de tanar si de sef. Isi vor primi pedeapsa mai devreme sau mai tarziu.


Adauga comentariu

(nu va fi public) Imagine validare