Stima de sine

02 Septembrie 2011  |  V: 4005  |   |  Autor: lavinia.visan@jobee.ro


De câte ori, nu v-aţi comportat exact aşa cum ceilalţi v-au tratat? De câte ori aţi reuşit sau aţi eşuat în ceea ce aţi întreprins, aşa cum au „prezis” cei din jur? De câte ori aţi purces la drum sau aţi renunţat pentru că ceva, dinlăuntrul vostru v-a îndemnat?

Imaginea de sine se referă la modul de reprezentare şi de evaluare pe care individul şi le face asupra lui însuşi de-a lungul timpului. Această imagine se formează în funcţie de succesele sau eşecurile raportate, sub puterea cuvintelor încurajatoare sau a cuvintelor jignitoare venite din partea celor dragi, sub influenţa imaginii pe care o au ceilalţi despre noi.

Imaginea de sine se conturează în diferite etape ale dezvoltării individului şi în diferite situaţii în care acesta se află. E ca şi cum ne aflăm în faţa oglinzii, privim şi decidem dacă ne place sau ne displace ceea ce vedem.

 Unii oameni reacţionează imediat şi încearcă să schimbe ceva la propria personalitate tocmai pentru a aprecia ceea ce văd. Alţii au nevoie de încurajare, de ajutor, de multă iubire şi preţuire, de încredere, pentru a drege efectele carenţei sufleteşti.

Stima de sine reprezintă sentimentul de preţuire şi de respect pentru propria persoană, dar care nu va exista atâta timp cât te subevaluezi, te consideri mai puţin demn faţă de ceilalţi, mai puţin capabil să rezolvi probleme, mai puţin sigur de propriile forţe.

 Nici supraevaluarea nu este folositoare.  Te vei cocoţa de unul singur pe un piedestal şi vei privi şi judeca pe toţi ceilalţi de la înălţime, pierdând contactul cu lumea, cu realitatea.

 Echilibrul între imaginea de sine şi percepţia ce o au ceilalţi vis-a-vis de tine reprezintă idealul.

 Chiar dacă stima de sine scade, din cauza eşecurilor, ratărilor, „gurii lumii, care e slobodă”, întotdeauna să căutăm a vedea în noi defectele, dar şi calităţile.

Dostoievki, spune în a sa carte „Fraţii Karamazov”, „psihologia e o bâtă cu două capete, depinde de unde o apuci”. Dacă vrei să vezi numai partea negativă, acest lucru vezi. Dacă vrei să vezi calităţile unei persoane, asta o remarci.

Pentru a fi obiectivi şi încrezători în noi, trebuie să nu uităm că fiecare este supus greşelii, dar şi iertării, că fiecare ascunde un giuvaier, tocmai bun de folosit, chiar şi pentru a reconstrui imaginea de sine/stima de sine.

 Şi trebuie să ocolim oamenii ce au un efect negativ asupra noastră. O relaţie sau o legătură de orice tip, cu o persoană, care în mod constant ne supune unei judecări negative, nefavorabile, duce la distrugerea treptată a imaginii de sine şi la scăderea a ceea ce reprezintă stimă.

Autor: lavinia.visan@jobee.ro
Tags: job, loc de munca, psihologie, stima de sine, educatie, caracter



Adauga comentariu

(nu va fi public) Imagine validare